Proiectul TWIX (boala de care suferi și tu!)

În seria de articole intitulate Proiectul TWIX am să fac o incursiune în una dintre cele mai importante probleme ale ultimelor decenii: stăpânirea de sine.

Exemplele concrete pe care le voi trata sunt următoarele:

• de ce mâncăm prost deși ne dorim un corp sănătos
• cum ne conving emoțiile să luăm decizii și să raționalizăm că noi am făcut acea alegere (punct cheie: raționalizăm după ce am ales emoțional)
• de ce amânăm lucrurile pe care decidem rațional că ni le dorim (e.g. vrem să începem o afacere … de 5 ani de zile!)
• cum putem să ne controlăm impulsurile, devenind astfel stăpânii vieții noastre
• + tehnici concrete la aceste probleme, tehnici care știu că funcționează pentru că …

Eu sunt cobaiul!

Și ce va urma va fi un experiment public în a-mi controla una din poftele mele principale: pofta de dulce.

Istorie

(Acum) nu sunt un om gras. Fac arte marțiale, alerg, mă dau cu placa sau joc baschet.

Am o viață activă și sunt mulțumit de fizicul meu (deși întotdeauna e loc de mai bine).

Dar nu am fost dintotdeauna așa.

Când eram la facultate aveam cu 10 kilograme mai mult decât acum.

Aveam acea “burtică” din perioada liceului, ba chiar a grădiniței.

Abia când am cunoscut domeniul dezvoltării personale am început să realizez schimbări, schimbări permanente!

Eforturile pe care le-am depus pentru a avea rezultate au fost tipic personalității mele, ISTJ.

Am făcut totalul de calorii din fiecare fel de mâncare de la fast foodurile din Complexul Studențesc și am calculat exact cât trebuie să mănânc și când.

Cu sportul a fost mai greu pentru că nu-mi plăcea să pierd timp. Să merg la sală de 4 ori pe săptămână era un chin pentru mine, un chin pe care *nu am să-l mai repet*. Așa că am căutat alternative mai eficiente ajungând să fac sport acasă (ridicări de greutăți și yoga).

De când fac sport, zilele în care am fost răcit s-au redus la mai puțin de 7 pe an.

Am încercat să țin un regim alimentar sănătos. (Hai să nu-l numim regim, vroiam să mănânc, în general, sănătos.)

Am reușit, mănânc sănătos în 80% din timp și o zi pe săptămână o fac lată (nu vrei să vezi imagini cu hedonismul meu din ziua de sâmbătă).

… dacă insiști:

Ce am observat însă că se întâmplă este că, din când în când, îmi vine pofta de dulce. Am o poftă de a înghiți ceva dulce și gândurile mele încep să-mi explice că e ok să fac asta. Și emoțiile și gândurile mele se îndreaptă spre acel dulce până când îl înghit. Nu exagerez, e doar o bucată de ciocolată de casă (în fiecare dimineață) pe care o înghit cu o satisfacție imensă.

După 5 minute încep să regret: mi-am impus să mănânc dulce într-o singură zi pe săptămână, nu în fiecare zi. Știu că e puțin, știu că (probabil) nu are un impact asupra kilogramelor mele, dar de ce nu mă pot controla?

Problema nu e atât ciocolata aceea de dimineață ci alte și alte mici pofte pe care mi le satisfac chiar dacă decizia mea a fost să mă abțin.

Citind despre aceste cercetări în domeniu, am aflat că acei copii care reușesc să se abțină 15 minute de la un mic avantaj pe termen scurt (a mânca o gogoașă) pentru a avea mai multe avantaje pe termen lung (a mânca două gogoașe), au succes în viață. Eu nu am făcut parte din acel experiment (la cât de pofticios sunt, l-aș fi picat cu siguranță!) așa că acum vreau să-mi creez propriile condiții de laborator.

Experimentul:

• îmi cumpăr un Twix (drogul meu favorit) și îl pun pe noptieră
• regula este că nu am voie să mai mănânc ciocolată niciodată!

Voi reuși să țin acel Twix pe noptieră până expiră sau nu? Tu ce spui?